Probabil că una dintre cele mai celebre coperte ale revistei este cea care reprezintă straniul portret al unei tinere, cunoscută azi în toată lumea că "Fata afgană", fotografiată în 1984 de reporterul Steve McCurry şi identificată tot de acesta după 17 ani. Privirea verde, îngheţată, a fetei de sub basmaua roşie, privind direct în ochii tăi, a devenit imediat simbolul conflictului afgan şi al refugiaţilor şi va fi pentru totdeauna emblema Naţional Geographic. Se spune că este cea mai uşor de recunoscut coperta din lume.
Identitatea fetei a rămas necunoscută încă 17 ani de la publicarea chipului ei în Naţional Geographic. Jurnalistul ştia doar că a fotografiat-o într-o tabăra de refugiaţi în Pakistan, după ce sovieticii îi omorâseră părinţii şi îi bomardasera satul. Avea doar 12 ani. Celebra fotografie avea să aibă un impact uriaş asupra lumii şi avea să atragă atenţia americanilor asupra conflictului afgan.
Steve McCurry recunoaşte sincer astăzi că habar nu avea ce impact va produce fotografia, mai ales că nici nu prea ştia ce fotografiase. Imaginea fusese luată într-o dimineaţă de toamna într-o şcoală pentru refugiaţi din Nasir Bagh, iar instructoarea nu-i dăduse voie decât să ia trei cadre. Al treilea era cel cu Sharbat Gula - faţă afgană. A avut la dispoziţie cam trei minute. "Ştiu doar că atunci mi s-a părut că are o expresie interesantă, cu ochi foarte expresivi, care aveau o putere magică şi un aer de nelinişte, de frică. Părea inteligenţă şi dezgheţată”.
Nu ne-am putut vorbi datorită barierei lingvistice şi culturale, dar am simţit că are personalitate. Privirea ei era pătrunzătoare şi plină de emoţie", avea să declare autorul fotografiei într-un interviu acordat ONU în 2006. "Habar nu aveam dinainte care dintre fotografii va atinge publicul, dar nu mă gândeam la acest cadru". După 11 septembrie şi după căderea talibanilor, în 2001, Steve McCurry a întâlnit-o pe Gula din nou, în timp ce realiza un documentar televizat pentru Naţional Geographic. "Să mă întorc acolo şi să o găsesc a fost o experienţă profundă şi pasionantă. Să regăsesc această făptură printre miile de refugiaţi a fost un miracol”.
Tot ce aveam era această fotografie cu ea. Am vrut să rămânem în tabăra unde o fotografiasem şi să o căutăm acolo, înainte că acest campus să fie distrus odată cu speranţa mea de a o mai regăsi. Am traversat tabăra întrebând la întâmplare dacă cineva îşi amintea de ea. În final, un om a recunoscut-o, ne-a spus că îşi aminteşte de ea şi de fratele sau, că trăieşte într-un mic sat din Afganistan şi s-a oferit să încerce să dea de ea. I-am dat bani de transport.
A venit câteva zile mai târziu cu un bărbat care s-a prezentat că fiind fratele Gulei. Avea aceeaşi privire pătrunzătoare care îmi amintea de ea. După mai multe ore de discuţii, fratele şi soţul Gulei au acceptat să o reîntâlnesc şi să o fotografiez. Eram realmente surprinşi că am reuşit să o întâlnim după atâţia ani şi atât de puţine indicii. Având timp de 17 ani în gând imaginea unei tinere de 12 ani, am avut un şoc reîntâlnind-o la 30. Obrazul sau era marcat de anii petrecuţi într-o tabăra de refugiaţi, dar eram uşuraţi să vedem că este în viaţă şi fericită, că avea o familie şi trăia în pace în Afganistan". Fotograful crede şi astăzi în faptul că a atras atenţia lumii asupra acestui conflict printr-o simplă fotografie şi spune că pentru el a-i fotografia pe aceşti oameni a fost manieră în care i-a putut el ajută.
"După 22 de ani de când am făcut această fotografie, nu trece o zi măcar fără să primesc un telefon, o scrisoare sau un e-mail care să nu-mi ceară detalii despre fata afgană. Mă fascinează încă să văd cum reacţionează oamenii la această fotografie", spune Steve McCurry. Când a reîntâlnit-o pe Gula, această nu văzuse niciodată fotografia de pe coperta revistei şi nu ştia că era un simbol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu