În zona Sibiului se spune că, la începutul anilor ’90, între baschetbalista Kövesi şi tânărul profesor Iohannis ar fi fost o relaţie de dragoste, iar mai apoi, ca procuror, Codruţa l-a protejat pe actualul primar şi l-ar fi scos din tot felul de încurcături.
În 2006, Klaus Iohannis a fost cercetat penal pentru retrocedarea, în 2005, a unor terenuri către persoane care nu îndeplineau condiţiile. Procurorii Parchetului Curţii de Apel Alba Iulia au început urmărirea penală atât faţă de primar, cât şi faţă de alte persoane – un notar public, un consilier juridic la Primăria Sibiu şi secretarul Primăriei Sibiu.
Concret, anumite persoane au primit un total de circa 10 hectare de loturi de teren intravilan, situate în zone cu valoare de piaţă ridicate ale Sibiului şi prin vînzarea lor, în 2007 şi 2008, au făcut peste 5 milioane de euro profit. Dosarul a fost apoi trimis la DIICOT, anchetatorii apreciind că este vorba despre un grup infracţional organizat, iar DIICOT a pasat dosarul la DNA, care l-a retrimis DIICOT – ului, pentru ca în final, în 2009 acest dosar să fie închis, iar Klaus Iohannis să primească NUP.
Sasul mai are şi un dosar de la începutul anilor ’90, de pe vremea în care era inspector şcolar. La acea vreme, la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Sibiu a fost deschis un Dosar Penal în care Klaus Iohannis şi soţia sa, Carmen, erau acuzaţi de trafic de copii, despre care se spune că ar fi ajuns în băncile de organe din Canada. În aceea perioadă, Iohannis era suspectat că a intermediat exportul a 3 minori, orfani aflaţi în îngrijirea bunicilor, iar destinaţia acestora ar fi fost Canada, dar nu pentru adopţie, ci pentru recoltarea de organe. Faptele petrecute în perioada 1990- 1991 s-a încercat a fi cercetate după anul 2000, dar dosarul a fost dat uitării după ce la conducerea Parchetului General a venit Laura Codruţa Kövesi.
Imediat după revoluţie, Klaus Iohannis a fost implicat directă în trafic internaţional de fiinţe umane, infracţiune deosebit de gravă, pedepsită dur de legislaţiile tuturor statelor civilizate. Ziaristul Dan Tapalagă scria, negru pe alb, într-un ziar, „Ziua de Ardeal”, apărut în urmă cu 17 ani, despre implicarea cuplului de profesori Iohannis în adopţii de copii din comuna Răşinari, judeţul Sibiu, pentru cetăţeni canadieni şi era emisă ipoteza că aceşti copii au devenit „piese de schimb” în bănci de organe. Cei trei copii rămăseseră orfani în urma uciderii mamei de către soţul ei, acesta sinucigându-se după actul necugetat comis la beţie.
Aceştia au fost adoptaţi împreună cu fetiţa Anda Maria Scutelnicu, în vârstă de doar patru luni, copilul „din flori” al unei tinere din Tălmaciu, fără posibilităţi materiale şi repudiată de propria familie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă Iohannis Klaus şi Iohannis Carmen în dosar nr. 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale. Direcţia de Combatere a Crimei Organizate (D.C.C.O.) din cadrul Inspectoratului General de Poliţie (I.G.P.) a efectuat cercetări cu privire la traficul de copii, respectiv adopţii ilegale, în care au fost implicaţi cei doi Iohannis în dosarul 346007/2000.
Trebuie să remarcăm atitudinea de fiară speriată, încolţită. Asta se citeşte pe chipul lui Iohannis: panică!
Nu trebuie să ai studii aprofundate în psihologie pentru a realiza că individul minte şi inventează răspunsuri pe loc. Iată ce spune individul aici, pe lângă multe minciuni, când mai scapă şi câte un adevăr, din prostie, că altcumva nu am cum să clasific aceste fragmente de „autodenunţ”. El recunoaşte, întrebat fiind şi după o scurtă ezitare, că pe lângă această înfiere a mai intermediat una în anul următor (1991), dar afirmă că vor veni canadienii cu acel copil şi-l va prezenta presei sibiene. Aiurea, a minţit, aşa cum minte el permanent, la fel cum respiră! Nu a venit nimeni să fie prezentat presei, deşi au trecut nouă ani de la acea promisiune a „geambaşului de copii”. Şi de unde ştia acel canadian, din anul 1991, că familia Iohannis se ocupă de astfel de mârşăvii? Aveau anunţuri în presa canadiană, că internet nu era pe vremea aceea?
Tot el recunoaşte, în finalul conferinţei de presă, că a primit cadouri, nu bani, de la canadieni pentru acele adopţii. Ori, legile din anul 1990, când adopţiile din România deveniseră o adevărată „industrie” – preţul pentru un copil era cam 20.000 de dolari americani! – pedepseau obţinerea de bunuri materiale pentru astfel de intermedieri, indiferent că era vorba de bani sau alte foloase. La fel, Iohannis recunoaşte că familia Lalande (Alain Roger şi Arlene Dianne), cei care i-au adoptat pe fraţii Iliuţ „la snop”, împreună cu fetiţa Anda Maria Scutelnicu, au fost cazaţi la domiciliul soţilor Iohannis.
În conferinţa de presă este nominalizat şi un anume Gugonea, profesor în Bucureşti şi fost coleg de facultate al lui carmen Iohannis, care, cică, i-ar fi trimis pe acei canadieni, familia Lalande, la Sibiu. Iohannis susţine că acel Gugonea era un prieten foarte bun şi de aceea a avut încredere să-i cazeze pe canadieni la el acasă.
Se spune că cu banii obţinuţi din trafic internaţional de copii, soţii Iohannis şi-au cumpărat, în anul 1992, o casă pe strada Bâlea din Sibiu, la numărul 29. Au plătit fostului proprietar, un sas adevărat, care a plecat definitiv în Germania, suma de 75.000 mărci germane. Ei nu au cum să justifice aceşti bani, fiindcă nu aveau alte venituri decât salariile de profesori. Este exclusă şi varianta cu sprijin financiar de la părinţii lui Iohannis din Germania, deoarece taică-său era un pârlit de tinichigiu auto. Acum, după ce fiul lor a devenit primar la Sibiu, şi părinţii lui Iohannis locuiesc într-o vilă somptuoasă din oraşul Würzburg. Se pune aceeaşi întrebare, cu ce bani a fost achiziţionată? Oare nu tot din afacerile necurate ale lui Klaus Iohannis derulate pe picior mare în anul 2007, când cu „Sibiu- capitală culturală europeană”? Reamintim că toate fondurile au fost derulate atunci printr-un O.N.G., numit Asociaţia Capitala Culturală a Europei-Sibiu 2007, a cărei preşedinte era Iohannis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu